Uncategorized

Ne e frica de necunoscut

articol preluat din ziarul Adevarul din data de 26 octombrie 2010

Ne e frică de necunoscut

Incapacitatea de a lua decizii se întâlneşte frecvent în cuplurile cu probleme

Potrivit profesorului canadian de psihologie Victor Vroom, care a studiat vreme îndelungată problema deciziilor, oamenii tind să ia hotărârile care le aduc cele mai multe satisfacţii. Fiecare opţiune este evaluată prin prisma potenţialului de a răspunde propriilor nevoi şi dorinţe. Alegerile devin dificile în cazul în care opţiunile prezintă, în mare, aceleaşi avantaje şi dezavantaje.

Psihologul Aniela Minu afirmă că dificultatea de a lua o hotărâre este legată, în funcţie de caz, de teama de a pierde ceva, de neîncrederea în propria persoană, de frica de eşec sau de asumare a unor responsabilităţi sau de teama de necunoscut.

„Suntem educaţi să ne mulţumim cu ceea ce cunoaştem, indiferent dacă ne place sau nu, mai mult decât să avem îndrăzneala de a confrunta activ necunoscutul. Suntem învăţaţi mai mult să ne sacrificăm decât să ne asumăm responsabilitatea de a lupta pentru propria fericire”, spune Aniela Minu.

La rândul său, psihologul Cătălina Hetel spune că, în experienţa sa de terapeut, a întâlnit oameni care nu reuşesc să ia decizia de a-şi schimba locul de muncă sau de a ieşi dintr-o relaţie care nu merge bine din cauză că au în minte clişee. „De multe ori, nu ne temem de eşec pentru noi, ci pentru ce ar spune ceilalţi”, afirmă ea.

„Indecişii sunt, de multe ori, imaturi şi preferă să-i lase pe ceilalţi să ia hotărâri în locul lor, tocmai pentru a ­nu-şi asuma niciun fel de consecinţă. În cuplu întâlnim deseori acest gen de atitudine. Auzim des expresia «el ar vrea săracul, dar nu vrea ea» sau «el ar face, dar ea…». Sunt moduri în care ne lăsăm conduşi de cei de lângă noi, de multe ori pozând în victime, tocmai pentru că nu avem curajul şi maturitatea de a ne asuma aceste decizii”, explică psihologul ­Cătălina Hetel.

One Comment

  • carmen dinu

    Intalnirea cu altcineva , cu altul , cu altceva , cu necunoscutul , ajunge sa fie in plan mental , ceva misterios , periculos , fantastic , fara forma si culoare . Lumea din care omul ” apare ” in fata noului , dintr-o data se schimba , cu totul de cele mai multe ori . Stresul provocat de intalnirile la care a trebuit sa faca fata , sa se confrunte , sa inteleaga situatii diferite , necunoscute , a dus omul nou spre evolutie , spre cunostere . Ne este frica de necunoscut si nu ne temem de esec ci doar pentru ce ar spune ceilalti , pentru ca nu ne putem nici macar imagina semnificatiile , implicatiile necunoscutului in viata personala sau pentru ca ” lumea ” in sens larg , prefera sa creada in traditii uneori absurde , in superstitii care omoara , in cuvinte preluate sub pretextul ca asa se cuvine si in final in formarea unui soi de invidie la nivel mondial , pentru succesesul , reusita si experienta altor oameni , plecati poate din randurile lor ? Cine mai stie sa se bucure sincer , un copil , un caine ? Cine mai stie sa traiasca ? Daca ne temem de necunoscut , cunoasterea ce pret are ? Necunoasterea are pretul ei , ignoranta , superficialitatea , lipsa reactilor intr-o comunitate , in societate . Antidotul pentru teama , cine sa il inventeze , psihologii , fizicienii , istoricii , astronomii ?