Psihodrama ca metoda de lucru cu grupuri de parinti si copii (I)
articol de Catalina Hetel, aparut in revista Impreuna numarul 12, aprilie 2008
In cadrul Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, desfasuram doua proiecte numite “Taramul spontaneitatii” si “Cum e sa fii mama”, proiecte care au luat nastere din experienta noastra de lucru, lovindu-ne adesea de problemele psihologic neconstientizate aparute in cadrul relatiei dintre copil si parintele sau. De fapt, dincolo de teorii de multe ori, comunicarea adult- copil isi pierde spontaneitatea si ajunge doar un schimb de cereri, refuzuri, amenintari, conditii pe care acestia si le pun reciproc.
Copilul este de multe ori educat intr-o maniera lipsita de flexibilitate, pentru ca parintii nu stiu ce sa faca sau nu mai au energia necesara sa mai faca ceva. In cazul in care vorbim despre un copil cu nevoi speciale, care necesita mai multa atentie si sensibilitate, experienta arata ca adeseori in relatia de parinte copil ne lovim de probleme cum ar fi nevoia de comunicare a membrilor familiei adesea marginalizati, nevoia de suport afectiv si de intelegere, nevoia de informatie, oboseala, anxietatea, deziluzia.
Problemele analizate sunt multe si complexe si de aceea am hotarat sa facem trei grupuri diferite: unul pentru copii, axat pe dezvoltarea unor deprinderi, pe cresterea imaginii de sine, pe stimularea creativitatii, unul pentru copiii insotiti de parinti, care are drept scop cunoasterea reciproca, comunicarea, dar si acceptarea si toleranta reciproca si al treilea pentru mame si pentru problemele psihologice inconstiente aparute in momentul in care femeia devine mama.
In grupurile de copii, s-a considerat mai eficienta “combinarea” grupului, in sensul aducerii la un loc a unor copii cu nevoi speciale si a unor copii fara deficiente. Acest gen de grup s-a dovedit a fi mai eficient pentru copiii cu nevoi speciale care invata
sa se raporteze la ceilalti copii in mod firesc, dincolo de nevoile lor, ducand la cresterea increderii in sine si a imaginii de sine. Grupul pentru mame a aparut datorita nevoii acestora de a fi sustinute si consiliate, mai ales atunci cand copilul are probleme de sanatate. Momentul in care o femeie devine mama este incarcat de sentimente, adesea contrare, trairi afective intense, amintiri ale evenimentelor din propria copilarie, indoieli si foarte multe intrebari.
Mamele sunt ingrijorate, speriate, tulburate de fiecare comportament sau reactie a copilului lor atunci cand simt ca ceva “nu e in regula” Fie ca este vorba despre alimentatie, somn sau joc, despre limbaj sau plans, despre un copil care refuza, care nu comunica, despre diferite intamplari, situatii dificile prin care familia trece, mamele sunt. primele care simt ca se intampla ceva cu copilul lor. Ele au nevoie de ajutor si imediat dupa nastere sau in primele luni de viata ale bebelusului si in urmatoarele perioade pe care cel mic le parcurge.
O multime de intrebari despre dezvoltarea lui fizica si psihologica, despre relatia mama-copil si despre ele-insele ca femei si ca mame framanta toata perioada in care copilul este mic. De asemenea sunt foarte importante comparatiile pe care tanara mama le face intre copilul ei si alti copii, intre copilul ei si ea insasi cand era mica, intre ea ca mama si propria ei mama sau alte femei. Atunci cand copilul nu este sanatos, multe dintre ele se simt depasite de situatie, incapabile sa faca fata, sa-si ingrijeasca bine copilul.
Obiectivele luate in calcul in grupuri sunt:
Grupuri de copii:
• acordarea atentiei, valorizare, cresterea increderii in fortele proprii, cresterea imaginii de sine
• aplecarea asupra anumitor probleme (agresivitate, retragere, lipsa de implicare, refuzul)
• stimularea creativitatii
• scaderea anxietatii
Grupurile pentru parinti (mame):
• exprimarea in cuvinte a propriilor temeri, deziluzii, dorinte, planuri, sperante legate de ce inseamna a fi mama, cum iti simti copilul sau cum il percepi
• amintirea propriilor trairi si nevoi din copilarie
• apropierea de starea bebelusului si a copilului mic, si invatarea intelegerii si sensului reactiilor lui
• renuntarea la idei preconcepute in privinta cresterii si evolutiei copiilor, la tiparele folosite in educatie
• descoperirea de noi modalitati de comunicare si relationare cu propriul copil si cu ceilalti membrii ai familiei
Grupuri de parinti si copii:
• identificarea problemelor si barierelor de comunicare prin autocunoastere si prin cunoastere reciproca
• dezvoltarea unor strategii de comunicare si relationare intre parinte si copil, optimizarea relatiei parinte copil
• imbunatatirea abilitatilor de comunicare atat pentru parinti cat si pentru copii
• dezvoltarea unor deprinderi sociale (comunicare, relationare) atat pentru parinti cat si
pentru copii
• constientizarea de catre parinti a pericolului neglijarii nevoilor reale ale copilului si a
beneficiilor petrecerii timpului impreuna cu copilul
• relaxare, detensionarea relatiei parinte copil
Metoda de lucru in grup este psihodrama, inventata de catre Jacob Levi Moreno, pornind de la teatru si de la efectul catartic al acestuia. Grupul presupune un loc stabil si sigur in care cei implicati se pot intalni, pot sa impartaseasca experientele, pot intelege ce li se intampla, pot vorbi despre ei si intre ei. Regizorul terapeut, conducatorul grupului, creaza conditiile “jucarii” unor situatii de viata, iar cu ajutorul metodelor specifice ale psihodramei (jocul de rol, corporalitatea, punerea in act, etc.) participantii la grup, pot exprima liber ce gandesc si ce simt, pot vorbi despre ei insisi. Prezenta grupului sprijina atat prin crearea starii de spontaneitate, libertate, “a fi cu celalalt” cat si prin impartasirea unor experiente similare. Se evita aprecierile de tip “bine sau rau”, iar regizorul adopta fata de grup o atitudine activa care il stimuleaza pe fiecare membru sa se exprime in siguranta. O sedinta de psihodrama este compusa din mai multe activitati si etape.
(va urma)