Psihodrama ca metoda de lucru cu grupuri de parinti si copii (II)
articol de Catalina Hetel aparut in revista Impreuna numarul 13 din septembrie 2008
Activitatile de incalzire unde membrii grupului se cunosc intre ei, se obisnuiesc unul cu altul si cu conditiile de lucru in grup. Prin joc si corporalitate, prin interactiunea fizica si verbala a membrilor, se urmareste cresterea increderii si scaderea anxietatii. Se urmareste ca membrii grupului sa se cunoasca, sa se accepte si sa accepte cadrul in care se lucreaza si momentul specific al lucrului. Intre membrii grupului se dezvolta sentimente de incredere, siguranta, autodezvaluire. Se urmaresc starile psihice cu care fiecare membru al grupului vine si relatiile care apar (simpatie, atractie, antipatie, indiferenta). Corporalitatea si corporalizarea urmaresc cresterea si imbunatatirea imaginii de sine, existand o stransa legatura intre relatia cu propriul corp si stima de sine. Membrii grupului, adulti sau copii sunt pusi sa “faca ceva singuri sau impreuna”. Accentul este pus pe “a face” si nu pe “a spune”. Datorita faptului ca nu se emit judecati de valoare sau aprecieri de tip bine rau, o cerinta de tipul “construieste un loc in care sa te simti bine si adu cu tine persoanele pe care tu le doresti alaturi”, a fost o sursa de creativitate pentru toti membrii grupului care au putut sa treaca dincolo de barierele realitatii, dar si o modalitate de a exprima relatiile reale, neatinse de ceea ce “trebuie”, intre copil si cei dragi lui. H.(9 ani) a adus in locul lui ideal si niste prieteni, pe care parintii ii credeau “copii rai” si ii interziceau lui H sa se joace cu ei de teama ca l-ar putea rani sau ca lar face sa sufere. Alte activitati sunt cele intermediare care presupun o “intoarcere spre sine, spre propriile probleme, relatii. Se urmareste identificarea problemelor care “framanta grupul”. Sunt folosite diverse metode: jocul de rol care presupune plasarea persoanei intr-un alt rol (personaj de poveste, mama, tata, ruda etc) si actiunea acesteia din prisma acestui rol.
Jocul de rol presupune pe de o parte “a fi in locul celuilalt” si a putea sa privesti situatia prin ochii acestuia, iar pe de alta parte “a fi plasat in situatii noi” pentru a putea intelege situatii diferite.
De exemplu, copilul poate deveni parinte si invers, pentru a intelege anumite probleme aparute Cand M. a jucat rolul fiului sau de 12 ani care trebuia sa plece la scoala, a recunoscut ca “mama ma crede un copil mic si neajutorat si pentru ca sunt bolnav, vrea sa faca totul in locul meu. As vrea sa incerc sa fac singur anumite lucruri, cum ar fi alesul hainelor sau facutul ghiozdanului, dar mi-e teama ca o voi supara daca nu le fac bine.”
• interviul multiplu, in care toti membrii grupului joaca pe rand acelasi rol. Scopul este identificarea matricilor de gandire ale persoanei, problemele, modul in care aceasta se raporteaza la realitate. Atat copiii cat si adultii pot sa fie pe rand personaje de poveste sau din realitate si sa actioneze sau sa raspunda la intrebari din acest rol
• inversiunea de rol (joci rolul unei persoane cunoscute, incercand sa patrunzi motivatiile si sentimentele acesteia)
• oglinda (dupa ce ai jucat un rol, altcineva reia ceea ce ai facut tu, avand astfel ocazia sa vezi si sa analizezi din exterior ceea ce s-a intamplat cu tine)
• dublul (altcineva pune in cuvinte ceea ce simti si gandesti, cuvinte pe care tu nu le-ai spus)
• sociometria este metoda de analiza a matricei grupului, a pozitiei fiecarui membru in grup, a legaturilor si afinitatilor create intre membrii grupului. Asemanator acestor pozitii in grup se structureaza si pozitia persoanei in alte grupuri sociale, fapt care poate identifica anumite probleme sau poate pune persoana intr-o lumina noua, pozitiva.
E. (11 ani) credea despre sine ca datorita bolii sale nu poate fi acceptata intr-un grup si ca ceilalti cred despre sine ca este “altfel”. In realitate, mesajele primite de la ceilalti copii au evidentiat faptul ca problemele de sanatate si hadicapul fizic al lui E nu erau evidentiate in grup, ca era acceptata de catre aproape toti membrii grupului si ca era considerata “inteligenta”, cea care a citit cel mai mult si care putea da informatii si sfaturi.
In urma jocurilor intermediare, se ajunge la crearea unei anumite stari in care se poate lucra cu un protagonist, suficient incalzit si disponibil de a juca o scena reala din viata sa. Protagonistul, este o interventie terapeutica focalizata pe unul dintre membrii grupului, care va “juca” o scena din viata sa, condusa de regizorul terapeut, ceilalti membrii ai grupului avand rolul de alter-ego (personaj din scena) sau de auditor participant. Pe o scena improvizata in fata auditoriului, se va fixa locul si timpul scenei, iar cu ajutorul settingului (obiecte) si a celorlalti membrii ai grupului care vor juca celelalte roluri din scena, protagonistul va retrai concret, intr-un cadru securizat si sub conducerea unui regizor profesionist, un moment semnificativ din viata sa. Scopul scenei este de a se produce o “reasezare” a lucrurilor, a sentimentelor, o intelegere, o iluminare, in favoarea protagonistului si in scopul unei mai bune adaptari si intelegeri a situatiei.
De exemplu, putem lua o scena in care V. (16 ani), a aflat ca are o boala grava, care va necesita un tratament costisitor si de lunga durata. Scena se petrece in cabinetul doctorului, alaturi de V. si de doctor fiind si parintii sai aflati in divort. Asistam la dezvaluirea sentimentelor celor implicati in scena, la faptul ca V. nu constientizeaza gravitatea situatiei, dar isi face griji pentru suferinta si framantarile mamei si pentru faptul ca va fi nevoit sa renunte la baschetul de performanta. Vazuti prin ochii lui V., mama se simte neajutorata si singura, iar tata se simte vinovat pentru cele intamplate. In finalul scenei, V. ajunge sa nu nu mai considere renuntarea la sportul de performanta ca o mare tragedie, sa gaseasca surse alternative de satisfacti (se gandeste ca i-ar placea sa devina medic). In acelasi timp, afirma ca ii este mila de mama sa si ca
nu isi acuza tatal pentru ca a divortat de mama sa. Practic s-a produs o asezare a sentimentelor si ocoerenta a gandurilor si a actiunilorCele trei grupuri pentru mame si copii si-au dovedite ficienta de-a lungul timpului. Aducand oamenii impreuna, copii cu probleme de sanatate alaturi decopii sanatosi, parinti si copii, mame de copii
bolnavi alaturi de mame de copii sanatosi, a descoperit eficienta exprimarii sentimentelor, a impartasirii, a comunicarii interumane, dincolo de carti, de medici, de sfaturi si de reguli
“Jocul de rol presupune pe de o parte “a fi in locul celuilalt” si a putea sa privesti situatia prin ochii acestuia, iar pe de alta parte “a fi plasat in situatii noi” pentru a putea intelege situatii diferite.