Cum te comporti cu micul geniu?

de Florentina Musat in revista Prevention din octombrie 2010

a colaborat Catalina Hetel, psihoterapeut

Probabil si tu, la fel ca si mine, crezi ca actualele generatii de copii isi pierd inocenta si spun “Adio” copilariei mult prea curand. Este ca si cum ar fi descoperit un buton magic cu “repede-inainte” si apasa pe el cu toata puterea.

Provocari pentru adulti

Iar acest buton este o cauza de ingrijorare pentru multi parinti. Si eu ma numar printre ei. Jucariile pufoase, masinile teleghidate, avioanele, tractoarasele, Scooby-Doo, toate zac stinghere intr-un colt de camera. au fost inlocuite cu mitraliere, pistoale, jocuri pe calculator, puzzle-uri uriase, luptatori ninja si duzini intregi de soldati in pozitie de lupta si atac. Tonm si Jerry il plictisesc, Oraselul lenes e pentru fetite, iar Omul paianjen este o “ciudatenie pe care nu o crede nici un copil de trei ani”, spune fiul meu.

In schimb, zilnic ma bombardeaza cu intrebari care ma pun in situatii dificile. Si nu pentru ca nu stiu sa raspund, ci pentru ca de multe ori nu gasesc cuvintele potrivite pentru nivelul lui de intelegere. Si pana la urma, de ce-l intereseaza pe copilul meu ce inseamna extras de cont, interceptie, zacamant, melodrama?!? De cand aceste cuvinte fac parte din vocabularul lui si de ce isi doreste sa le patrunda semnificatia? Cand m-a intrebat odata daca exista meduza galactica am ras si i-am spus ca in “Tinutul de Nicaieri” exista orice fel de meduza. Dar nu m-am mai amuzat cand l-am auzit spunindu-i unui pusti de varsta lui ca “In Tinutul de Nicaieri poti face orice, char si bani falsi”.

Lumea jucariilor vs era digitala

“Mami, ce inseamna sa fii sexy?” Am amutit la aceasta intrebare. Sincer, aceeasi dilema am avut-o si eu cand mi-am pus pentru prima oara pantofi cu toc, insa nu m-am asteptat sa fiu vreodata nevoita, sa o elucidez cu un copil de sapte ani. Daca as fi zis: “Inseamna dragut” – notiunea ar fi capatat valente noi in capsorul lui “atragator” – nu ar fi sigur ce anume atrage, “dezirabil” – ma complic inutil. Asa ca am ramas cu ochii in gol fara sa raspund. Din fericire, ceva i-a atras atentia si a uitat ca nu stie ce inseamna ” sa fii sexy”. Evident vina pentru maturitatea precoce a copiilor din ziua de azi o are societatea cu participarea extraordinara a parintilor.

Opreste timpul

” Vorbim despre cea mai linistita, mai calma si mai colorata parte a vietii: copilaria”, spune psihoterapeutul Catalina Hetel. Aceasta perioada nu trebuie explicata unui copil, ci trebuie lasat s-o experimenteze cu toata fiinta. Cei mici trebuie incurajati sa se joace, sa viseze, sa zburde, sa-si dezvolte imaginatia, sa fie liberi”, adauga specialistul. Asadar, greseala noastra, a parintilor, si in special a mea este ca am incercat sa-i ofer foarte multe, mult prea curand. “Toate la timpul lor”, atrage atentia psihoterapeutul. “Si jocurile la calculator si jucariile complicate mai pot astepta. Important este ca prichindeii sa-si creeze un univers al lor”, precizeaza specialistul. Adevarul este ca nu ma incanta deloc ideea ca baietelul meu sa aiba mintea unui adult. M-am bucurat ca a invatat sa citeasca la patru ani, ca vorbeste corect limba romana, ca se chinuie sa faca socoteli pe degete. Insa, ar fi cazul sa pun frana si sa mai domolesc viteza cu care fiul meu vrea sa le faca si sa le stie pe toate. Asa ca voi refuza categoric sa-i explic ce semnificatie au cuvintele din vocabularul colocvial al adultilor sau titlurile mari din tabloide.

Lama cu doua taisuri

Din nefericire, copiii zilelor noastre sunt expusi unui curent informational agresiv care, practic, ii obliga sa tina pasul cu vremurile. Aceasta libertate totala de exprimare (verbala si vizuala) ne-a incurajat pe de-o parte sa dam frau liber fanteziei si imaginatiei creatoare, dar pe de alta parte am expus copiii unui mediu dificil, viciat si de multe ori la limita decentei. Expresiile din filmesau chiar din desene animate nu se gasesc in dictionarele explicative pentru elevi. Iar cei mici, pentru a impresiona adultii, le repeta si le folosesc in vorbirea directa chiar daca, de multe ori, nu cunosc exact semnificatia. “Inocenta”, spune psihoterapeutul, “presupune un anume fel de a vedea lumea, specific copilariei, iar in acest spatiu mirific, informatia disecata isi gaseste cu greu locul. Da, e adevarat, micutii din ziua de azi, spre deosebire de generatiile trecute, sunt caracterizati tocmai prin accesul facil la orice fel de informatie”.

Avalansa de tehnologie

Daca acum 30 de ani, principalele surse de informare erau adultii si cartile, acum copilul isi poate satisface orice curiozitate cu ajutorul internetului, televizorului, presei. Curios este ca, desi sunt expusi la o asemenea imensitate de stimuli, micutii nu par deranjati in vreun fel de acest lucru. Copiii zilelor noastre citesc, asculta muzica si vorbesc cu prietenii pe chat in acelasi timp. Si niciodata nu se plang de multitudinea de activitati concomitente. Dimpotriva, sunt atrasi sa faca mai multe lucruri deodata si reusesc sa-si distribuie atentia atat timp cat sunt interesati. Iar noi, parintii, suntem obligati sa tinem pasul cu ritmul lor de viata impunindu-le reguli de conduita si buna purtare.

Din pacate, metodele si instrumentele traditionale de educatie cu care am fost noi obisnuiti nu sunt adecvate ritmului lor si nu ii motiveaza sa invete pentru ca nu au nici o legatura cu stilul lor de viata. Adaptarea trebuie sa se produca mai mult la noi, cei care am fost obisnuiti cu notiuniabstracte, si mai putin la e, care din nastere par pregatiti pentru tehnologia ultraperformanta.

Alege ce-i mai bun pentru el

“Se pare ca in ziua de azi copiii ajung sa sara anumite etape”, precizeaza Catalina Hetel. “Prea devreme sunt pusi sa demonstreze ca sunt capabili, ca sunt mai buni decat altii, ca pot face fata unor situatii de viata”, adauga aceasta. Si totusi, ce fel de copii prefera societatea in care traim? Dezghetati, repeziti, curiosi, insetati de informatii, de detalii, ageri, exuberanti, abili, tacuti, introvertiti, timizi, tupeisti, curajosi. Cum sa-ti cresti copilul ca sa se integreze perfect in standardele vremii, dar sa fie caracterizat doar de atributele pozitive dintre cele de mai sus? Probabil ca la aceasta intrebare nici un specialist nu se va incumeta sa dea un raspuns amanuntit. Psihoterapeutul nostru spune: “Copilul trebuie crescut corect, ancorat in realitate si pregatit pentru viata”.

Prietenii mei: parintii?

De multe ori, adultii nu mai au capacitatea de a filtra alaturi de copil informatiile, de a-i traduce in termenii lui realitatea. Sau, si mai grav, parintii si profesorii nu mai sunt credibili in ochii celor mici, iar ei isi cauta alte modele, isi insusesc valori gresite, interpreteaza eronat realitatea si mediul inconjurator. Iata cat de important este ca cineva sa joace perfect rolul, destul de ingrat de altfel, de cenzor in viata unui copil. Sa-i verifice anturajul, limbajul, cartile pe care le citeste, ziarele pe care le rasfoieste, site-urile pe care le frecventeaza, jocurile preferate, emisiunile TV la care se uita. Copilul trebuie in permanenta indrumat catre activitati educative, care ii stimuleaza gandirea si imaginatia. ” O alta greseala pe care o fac parintii este ca aleg sa fie prieteni la catarama cu copilul”, spune psihoterapeutul nostru. “Este indicat sa fii apropiat, sa stii cum sa-i castigi increderea, sa-ti prefere compania, dar nu uita ca, inainte de toate, esti parinte. Daca alegi sa-i fii amic mai presus de parinte asteapta-te si la reversul medaliei: Limbajul “prietenesc”, abordarea mult prea lejera, lipsa de autoritate in fata lui, pierderea respectului”, a conchis psihoterapeutul.