Cum recunoastem manipularea si abuzul emotional in cuplu?

Simti ca ceva in relatia ta nu merge. Aparent, rational, nu ai ce sa-i reprosezi partenerului. Daca incerci sa povestesti cuiva ce te doare, nu prea iti gasesti cuvintele. Si cand le gasesti, constati ca problemele sunt doar ale tale, tu nu intelegi ce se intampla, tu ai o stare proasta. Partenerul pare ca nu greseste cu nimic. Si totusi, ceva te face sa te simti rau in prezenta lui si in viata ta.

Cand iti pui toate aceste intrebari, e posibil sa suferi fara sa iti dai seama de un abuz psihologic in cuplu.

Este dificil de cele mai multe ori, sa reperezi violenta emotionala. Trebuie sa ne intrebam daca “e normal ceea ce ni se spune”, daca ne simtim bine cand auzim anumite lucruri, daca aceste lucruri auzite se repeta extrem de des. Pornim de la premiza ca intram intr-o relatie pentru a ne simti bine, pentru a ne simti in siguranta, pentru a creste psihologic alaturi de un partener.

Abuzul emotional presupune un joc de putere in lipsa violentei fizice.

Unul dintre parteneri este intr-un control permanent. Acesta nu va rani prin gesturi ci va tese o plasa de cuvinte, de mesaje cu dublu sens, de purtari subtile, de paradoxuri si ambiguitati care va destabiliza si va destructura treptat personalitatea celuilalt partener. Acest gen de comportament nu lasa loc dragostei sau sentimentului de realizare personala. “Victima” este in general o persoana inclinata spre culpabilitate si spre neincredee in sine din pricina unei istorii de viata traumatizante.

Cateva semne care tradeaza o posibila manipulare din partea partenerului.

Am folosit genul masculin, nu pentru ca ma refer neaparat la barbatii manipulatori ci la genul “manipulatorului”. Manipulatorii si agresivii psihologici pot fi si barbati si femei deopotriva.

1. Iti spune ce ai voie si ce nu ai voie

El (ea) decide ce faci, unde poti sa mergi si unde nu, cu cine ai voie sa vorbesti si cu cine nu, ce haine ai voie sa porti si ce haine nu. Crezi la inceput ca acestea sunt dovezi de iubire, esti chiar flatat(a), mandru(a) ca esti ceva pretios care trebuie ascuns, convins(a) ca sacrificiul propriilor dorinte sunt dovezi de iubire necesare, date inapoi. Cu timpul insa constati o renuntare morbida la propria pesoana, o depersonalizare din ce in ce mai accentuata. Partenerul abuzat nu va mai avea dorinte proprii, aspiratii proprii, un stil propriu, pentru a fi acuzat in final ca este “anost” si “neinteresant”.

2. Nu incerca nimic din ce eu nu pot controla

Orice hotarare incerci sa iei, el (ea) te va ridiculiza sau se va supara, bosumfla. Fara sa iti dea un motiv, o dorinta de a ta personala, de a iti gasi un job, de a urma un curs, de a iesi cu prietenele (ii), ori il va face sa te distruga prin ironie (esti tu in stare, cine tu) ori dorinta ta il va arunca intr-o mare de tristete si suparare, il va face sa se simta groaznic, sa aiba palpitatii, dureri de stomac, stari de suparare si asta numai pentru ca tu nemernic(a) ai indraznic sa vrei imensitatea si enormitatea de a merge la o intalnire, la scoala etc.

3. Stiu eu ce e mai bine

Auzi aceasta replica ori de cate ori indraznesti sa intrebi “de ce” sau sa te opui. Te simti ca o copila de 14 ani in prezenta unui tata abuziv (si oare nu asa si este). Ajungi sa ceri voie si sa te supui daca el spune “nu”, fara sa primesti vreo explicatie. Oare nu ai mai trait asta?

Decide el pentru “voi” unde mergeti la cina, ce mancati, ce prieteni aveti si cine nu e agreat in casa sau in preajma voastra, ce opinii politice poti sa ai, ce ai voie sa spui si ce nu, doar tu esti o copila (un copil) nestiutoare, care nu ai capacitatea necesara de a emite pareri sau opinii.

Cand intr-un grup incerci sa spui ceva, ori iti va spune “gata, despre asta nu vorbim” ori te va ridiculiza pana in punctul in care vei renunta sa mai spui ceva.

4. Izolarea

Dupa catva timp de la inceperea relatiei, ajungi sa realizezi ca ti-au fost indepartati prietenii, ca anumiti prieteni sau  prietene sunt indezirabili pentru ca “nu au ce sa te invate” sau “te invata de rau” (iarasi tu esti o copila sau un copil nestiutor si tolomac, care invata “prostii” de la altii,). Realizezi ca nu prea mai vorbesti cu parintii tai pentru ca esti mereu intebat (a) despre ce ati vorbit sau ce aveti atat de impartasit sau ti se flutura o factura in fata ochilor spunandu-ti-se ca el (ea) nu are de gand sa plateasca pentru aceste convorbiri. Te simti din ce in ce mai singur(a) si practic incepi sa iti pierzi reperele normalitatii. Ti se pare ca ceea ce traiesti tu este normal ca doar “nu te bate” si nu e chiar rau, are doar niste toane.

 5. Ce vreau eu trebuie sa fie

Nu te lasa sa dormi daca el (ea) nu poate dormi si trebuie sa faci sex ori de cate ori o cere, fara nici un fel de refuz pentru ca asta l-ar arunca din nou intr-o mare de furie sau suparare.

6. Daca nu faci asa…plec

Dupa ce te aduce intr-o stare de neputinta, te depersonalizeaza, te convinge ca nu esti bun(a) de nimic, ca nu poti face nimic de una (unul) singur(a), ca nu ai nimic al tau pentru ca nu ai putut lucra niciodata, ca poate ai si niste copii in intretinere, nu ramane decat sa actioneze “butoanele” magice. Daca nu faci asta…plec, daca nu faci sex cand vreau eu ma duc la alta, te las singura cu plozii tai sau mai rau iti iau si copiii ca tu tot nu esti in stare de nimic.

7. Nu e problema mea

Nu il (o) intereseaza daca ti-a rau, daca te-ai lovit, daca ai probleme…toate aceste se intampla pentru ca esti bleg, toanta, neputincioasa, proasta, prost si deci oricum nu merita sa fii bagat in seama pentru asta. Este de fapt un refuz de a se preocupa de tine, un mesaj subtil prin care ti se spune ca nu valorezi nimic, ca nu esti important, o afisare ostentativa a dispretului si a respingerii.

8. Eu ma supar

Suntem creati si educati ca sa fim empatici, sa ne punem in locul celuilalt si sa rezonam cu starile acestuia. Abuzul emotional inseamna manipularea celuilalt prin propriile stari. Ce faci tu ma poate supara sau enerva. “Eu nu sunt responsabil pentru starile mele, doar tu esti de vina pentru asta si daca eu ma enervez, trantesc, lovesc, o fac pentru ca tu ma aduci in acest punct”. Este o creare a unei situatii de permenenta nesiguranta. Mereu ceva il (o) supara. Refuza sa iti vorbeasca, refuza sa te insoteasca, refuza sa mearga la sarbatorile de familie, are o permanenta stare de suparare fara explicatii.

9. Denigrarea

Aceste actiuni sunt mai mult decat evidente. De obicei in fata prietenilor, a rudelor, la petreceri, in fata copiilor dar si intre patru ochi, vorbele jignitoare, remarcile neplacute, dispretul vadit sunt permenente. Orice este descalificat: capacitatile intelectuale, fizicul, starea de sanatate, ideile, parintii, prietenii, parerile. Umilirea, ochii dati peste cap, spatele intors, ridiculizarea sunt fatetele dureroase ale abuzului psihologic suportat. Este greu sa vorbesti despre asta, pentru ca odata ajuns in acest cerc, nu mai ai repere concrete care sa iti arate ca nu e asa si ajungi chiar sa fii convins(a) ca meriti tot ce ti se intampla si ca intr-adevar partenerul tau “iti spune doar adevarul”.

10. Loviturile indirecte

Nu te loveste pe tine, dar tranteste, loveste animalele de casa, merge cu masina cu viteza pentru a pune apoi frana brusc, gesturi agresive indirecte care cumva induc aceeasi durere ca si o lovitura propriu zisa. De aici pana la prima lovitura adevarata indreptata asupra ta, e doar un pas…

Acest cerc al abuzului presupune un agresor si o victima. Asa cum victima devine victima pentru ca undeva in istoria ei de viata, in copilarie, in imaginea cuplului partental, lucrurile s-au petrecut la fel, pentru ca are in ea multa culpabilitate si neincredere, si agresorul este la randul lui, victima propriilor porniri pe care nu le poate controla. Nevoia de a-l reduce pe celalalt la nimic, nevoia de a controla obsesiv relatia, nevoia de a umili si de a rani, furia nestapanita si nevoia de a-l “ucide” psihologic pe celalalt, toate acestea s-au sedimentat in timp, in propria istorie si copilarie. Asa cum victimele au nevoie de sprijin si partenerii lor pot fi ajutati, cuplul ca un sistem viu poate fi schimbat undeva, “inainte de prima palma”.

Bibliografie

Veronique Moraldi; Fereste-te sa iubesti un pervers; Editura Trei; 2007

Valerie Peronnet; Ce este abuzul emotional; in Psychologies Magazine; noiembrie 2010

de Catalina Hetel, psihoterapeut