Competenta si google, Sfarsitul competentei
Traim intr-o perioada in care competentele sunt puse grav sub semnul intrebarii. O competenta nu iti mai ofera credibilitate, ba dimpotriva, este uneori sursa a respingerii generale. Cu cat cineva acumuleaza cunostinte universitare intr-un domeniu cu atat ceea ce stie este negat de catre interlocutori iar intentia de a da explicatii despre ceva obiectiv se loveste de un zid de respingere si de negare, alimentand teorii ale conspiratiei in care specialistii sunt demonizati si acuzati de intentii malefice.
Tom Nichols analizeaza in cartea sa “Sfarsitul competentei”, momentul Americii modern, post internet, care poate fi de fapt momentul intregii lumi occidentale. “Ignoranta…e de fapt o virtute. Respingerea sfaturilor expertilor este echivalenta cu afirmarea autonomiei, un mod in care americanii isi izoleaza mandria tot mai fragila, de orice acuzatii cum ca ar avea opinii eronate”. Traim practic o epoca in care “toate lucrurile pot fi cunoscute si orice opinie despre orice subiect e la fel de buna ca oricare alta…. Niciodata oamenii nu au avut acces la atat de multa cunoastere in numar atat de mare fara ca totusi sa invete ceva.”
Omul simplu devine astazi expert in orice isi doreste, cu o simpla cautare pe google. Isi doreste sa se exprime si o face, isi afirma credintele si opinia lui trebuie sa conteze. Se inconjoara de oameni cu opinii similare si contrazice vehement orice opinie de alt fel. Biasul de confirmare, “se refera la tendinta de a cauta informatii care doar ne confirma opiniile, de a accepta fapte care doar ne intaresc explicatiile preferate si de a respinge datele care pun sub semnul intrebarii ce acceptam déjà ca fiind adevarat.”
“Dezbaterea publica”, afirma Tom Nichols, “indiferent de tema, regreseaza intr-un razboi de transee, in care cel mai important obiectiv este sa demonstrezi ca celalalt se insala. Diferentele de opinie rationale se degradeaza transformandu-se in dezbateri de liceu mediocre in care obiectivul e sa castigi , iar faptele sunt folosite ca piesele intr-un joc de dame, (nimic din toate acestea nu se ridica la nivelul unui joc de sah), in principal ca sa elimini alte fapte.”
“Studiile superioare…sunt cele care… ar trebui sa ne vindece de falsa credinta ca toti suntem la fel de inteligenti. Din nefericire…cei foarte multi care au facut sau au avut de-a face cu o facultate considera ca sunt egalii educati chiar si ai celor mai proeminenti specialisti si experti…Facultatea ar trebui sa fie o experienta incomoda. Aici lasi in urma invatarea mecanica din copilarie si accepti anxietatea, disconfortul si provocarea complexitatii care duce la dobandirea cunostintelor aprofundate”.
“Invatarea de lucruri noi presupune rabdare si capacitatea de a-i asculta pe altii. Internetul si social media insa ne fac mai putin sociali si mai agresivi. In mediul online, ca si in viata, oamenii se aduna in mici grupuri in care domina anumite opinii, preferand sa discute numai cu cei cu care sunt deja de acord.“
“Aceasta aversiune fata de a-I asculta pe altii nu numai ca ne face pe toti mai putin amabili in general, ci si mai putin capabili sa gandim, sa argumentam convingator si sa acceptam corectii cand gresim. Cand nu suntem in stare sa urmarim un sir de rationamente mai mult de cateva clicuri, nu putem tolera nici cea mai mica contestare a credintelor si ideilor noastre. “ “La baza acestei irascibilitati stau de multe ori un fals sentiment al egalitatii si iluzia egalitarismului create de caracterul nemijlocit al social media.”
“Anonimatul din social media ii tenteaza pe utilizatori sa discute ca si cum fiecare interlocutor e la fel, intr-un grup de egali in care toata lumea are acelasi istoric si acelasi nivel de educatie. Foarte putini oameni ar aplica aceasta regula in viata reala, dar pe internet narcisismul intelectual al comentatorului la intamplare disloca normele care guverneaza de obicei interactiunile fata in fata.”
O scriere des citata in mediul online in ultima vreme este romanul lui C.S. Lewis, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar. Intr-un capitol al povestii, diavolul incearca sa gaseasca modalitati de pierzanie a lumii si cea mai interesanta dintre ele si cea mai functionala pare sa fie, spune el “Sentimentul… care il face pe om sa spuna: Sunt la fel de bun ca tine.…Nimeni care spune ca e la fel de bun ca altul nu crede asa ceva. N-ar spune asta daca asa ar gandi. Cainele St. Bernard n-ar spune-o niciodata catelusului de plus, nici invatatul idiotului, nici omul de serviciu amaratului cate bate strazile si nici femeia frumoasa unei slute. In afara arenei politice, despre egalitate nu vorbesc decat cei care se simt in vreun fel inferiori. Un astfel de discurs exprima tocmai sentimental iritant si coroziv al unei inferioritati pe care refuza sa o accepte. Si pe care astfel o detesta. Da, si prin urmare ajunge sa deteste orice tip de superioritate care s-ar manifesta la altii, ajunge sa o denigreze, sa o vrea stearsa cu buretele.” C.S. Lewis, Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar, trad. Sorana Codreanu, Humanitas, Bucuresti 2003, pag. 186-187
Sa nu uitam ca de fapt democratia inseamna egalitate in fata legii si egalitate a votului nu egalitate in general intre indivizii care nu sunt si nu pot fi la fel de talentati sau de inteligenti. Capcana egalitatii inseamna ca orice opinie e la fel de buna ca alta pe orice subiect. Sentimentele si credintele devin mai importante decat faptele iar daca oamenii cred ceva inseamna ca asa este si ca teoretic ar trebui sa li se respecte credinta.
In cartea pe care o recomand cu caldura, autorul concluzioneaza ca atunci “Cand oamenii de rand nemultumiti cer ca toate semnele realizarii, inclusiv competenta sa fie egalizate si uniformizate in numele democratiei si corectitudinii, nu mai exista speranta pentru democratie sau corectitudine.Totul devine o chestiune de opinie si toate parerile sunt aduse la cel mai mic numitor comun in numele egalitatii.”
“…cand democratia este inteleasa ca o cerere interminabila de respect nemeritat pentru opinii nefondate, orice devine posibil…”
