Sexualitatea de la cautare la siguranta

Relatia de cuplu este o jonglerie permanenta intre rutina si noutate, intre cautarea celuilalt si gasirea lui. Suntem mereu in cautarea noutatii dar si a sigurantei. Ne plictiseste rutina, dar cand suntem confruntati o perioada lunga cu evenimente noi, devenim anxiosi. Orice individ sau sistem expus neincetat la schimbare risca sa se prabuseasca in haos, dar un sistem rigid sau static inceteaza sa mai creasca si in final moare.

Provocarea adresata cuplurilor consta in medierea intre nevoia de siguranta si predictibilitate si dorinta de a fugi dupa ceea ce este emotionant si misterios. La inceputurile cuplului, emotia si fiorul sunt intretinute tocmai de nesiguranta, de faptul ca nu il cunosti pe celalalt, ca nu stii ce simte despre tine, nu ii cunosti viata, nu stii ce ii place si ce nu. Suntem mai buni, mai veseli, mai deschisi tocmai pentu ca tatonam terenul si vrem ca cel de langa noi sa ne vada aspectele pozitive, sa ne placa. Ne imbracam in stralucire si il coplesim pe cel de langa noi cu stralucire. Este acea luna de miere a cuplului. Nevoia de siguranta ne duce sa aflam “totul” despre cel de langa noi, vrem sa stim exact ce gandeste si ce simte, unde merge si de ce, ce face si cum face, distrugandu-i astfel aura care ne-a cucerit. Cand vom sti totul despre celalalt nu mai avem ce descoperi. La randul nostru, ne lasam descoperiti, dezveliti de toata stralucirea si aparem imbracati  intr-un trist “noi insine” macinati de suparari, de frustrari.

Odata cucerit celalalt cineva devine ceva. De multe ori, intrebandu-se de ce nu ies din cuplu, multe persoane afirma ca “s-au obisnuit sa fie cineva acasa”. E greu sa mai faci diferenta intre cineva sau ceva, pentru ca acel cineva cautat a devenit un obiect arhicunoscut care nu ne mai trezeste nici un fior. Este usor de inteles de ce in aceste cupluri, erotismul sau bucuria de a fi impreuna lipsesc, fiind inlocuite doar de obisnuinta. Tindem sa ne atenuam nelinistile prin control si sa detinem persoana de langa noi ca pe un obiect care face parte din existenta noastra si care ne ajuta sa fim noi insine.

In cuplu nu mai suntem singuri dar devenim dependenti. Sexualitatea devine un proiect personal care ar trebui sa ne defineasca, este o identitate. Astazi, cuplurile incearca mereu sa se elibereze de constrangeri, de traditionalisme. Se asteapta ca dragostea pe langa nevoile emotionale sa asigure si tovarasie si compasiune si o dimensiune profund relationala si intelectuala si un minunat remediu pentru singuratate. Nu facem diferenta intre ceea ce ne poate oferi un partener si ceea ce putem obtine noi insine din alta parte, cuplul devenind una amalgam de dependente care duc la frustrare.

Reguli intr-o dimensiune fara reguli. Pasiunea intr-o relatie este direct proportionala cu gradul de incertitudine pe care il poti tolera. Daca stim totul despre celalalt, atunci partenerul nu mai poate sa ne trezeasca nici un fior. Daca cautam misterul, mentinem aprinsa dorinta.