Anxietatea – normalitate si control

Imi vine in minte un banc pe care l-am auzit de mult dar care ma face si azi sa rad. Cica urca un tip in tramvai. Scoate un bilet din buzunarul din dreapta, il composteaza si il pune inapoi, scoate un bilet din buzunarul din stanga, si repeta miscarea, scoate un altul de la camasa, la fel, de la pantaloni, la fel, din geanta, idem si se aseaza aparent linistit. Cineva care l-a vazut il intreaba curios:

-De ce-ai compostat dom’le atatea bilete? Pari singur…

-Da, sunt singur…

-Si…

-Pai uite, mie imi e foarte teama de controlori, mi-e frica sa nu ma gaseasca fara bilet. Asa ca, daca cumva pierd biletul asta il am p-asta, daca il pierd p-asta il am p-asta si tot asa.

-Bravo dom’le dar daca le pierzi pe toate?

-Am abonament pe toate liniile.

Anxietatea sau teama nedefinita este o stare profund umana. Este acea stare in care ne temem pur si simplu fara ca teama noastra sa aiba ceva rational. Profund umana este de fapt teama nedefinita de moarte, de pierdere a ceva, a cuiva, si in final de pierdere a propriei vieti, teama de a ajunge din “ceva” nmic, teama de neant. Este o stare psihologica ce a starnit multe discutii si multa filosofie.

Pare ca intrega societate moderna este cumva cladita pe aceasta teama fundamentala a oamenilor, transformata in unitate de masura si in mod de a exista.

Ca sa nu ne mai temem, ajungem sa incercam sa detinem controlul. Si aceasta nevoie de control ne guverneaza intreaga viata. Ne dorim bani, din ce in ce mai multi bani, pentru ca banii ne dau iluzia sau poate chiar adevarul controlului nostru. Cumparam obiecte, din ce in ce mai multe obiecte care ne asigura un asa-zis confort. Actul de a cumpara si capacitatea de a avea, ne da sentimentul puterii, al controlului deplin.

Reclamele speculeaza din plin nevoia noastra de a controla mediul si teama noastra de moarte. Gasim detergenti care pot face totul, care omoara “definitiv” 99% din bacterii (wow!), asta inseamna ca mediul inconjurator este in totalitate in control. Gasim paste de dinti care practic omoara, distrug si repara totul… In ritmul asta ma astept, sincer, ca in 20 de ani sa dispara dentistii.In fond, la ce ne-ar mai folosi? Gasim aparate care te ajuta sa faci miscare, fara sa faci miscare oferindu-ti iluzia ca vei arata perfect, fara sa misti un deget.

Disparitia hazardului

Ne “asiguram” pentru orice: casa, masina, mobila, televizor, boala, picioare, sani, … practic ne asiguram de orice intamplare, nu lasam nimic sa scape controlului, nu mai acceptam nici un fel de scapare, de intamplare.

Celule stem, medicamente minune, operatii…multe manevre care ne dau iluzia controlului.

Corporatiile sunt sisteme, grupuri umane in care regulile sunt atat de bine stabilite incat, din nou, nimic nu pare a scapa controlulului. Disursul, relatiile, adresarea, comunicarea….ce sa faci daca…ce sa faci cand….totul este bine reglemntat de manuale, coduri…nimic, pare ca chiar nimic nu scapa de sub control.

Si totusi, stramosii nostri erau deplin impacati cu ideea lipsei de control. Natura avea regulile ei doar de ea stiute, uneori “te invingea”, moartea facea parte din viata, la fel ca sexul, ca nasterea, ca bucuria, ca tristetea, ca pierderea….”Toate-s vechi si noua toate” Oare am reusit intr-adevar sa detinem azi controlul? Sau multitudinea de boli somatice si psihologice sunt doar o “manifestare” a faptului ca doar aparent detinem controlul. Oare de ce ne temem atat de tare ca daca nu ne tinem cu dintii de ce avem, riscam sa pierdem totul? Oare de ce ne temem atat de tare de pierdere? Oare ce poti pierde atat de mult incat sa te “demoleze”?

de Catalina Hetel, psihoterapeut