Atitudinea parintilor si implicatiile acesteia in dezvoltarea sex rolurilor la adolescenti

Atitudinile parintilor legate de viata sexuala a copiilor sunt diverse dar extrem de importante si cu efecte pe termen lung in viata viitorului adult.

Se disting patru atitudini parentale legate de debutul vietii sexuale a adolescentilor: dezaprobare, aprobare, sustinere si ignorare.

Exista de multe ori o bariera psihologica pe care familia o stabileste intre intrebarile si curiozitatea sexuala a adolescentului si imaginea proprie a atitudinii adultilor fata de acest subiect.

Adolescentii incearca sa se “strecoare” intre propriile instincte, nevoi si impulsuri si regulile familiale mai mult sau mai putin stricte, mai mult sau mai putin discutate, intre bombardamentul informational si normele sociale de multe ori false si ipocrite.

Multi parinti isi doresc ca fiul sau fiica lor sa le impartaseasca “secretul sexualitatii personale”, incalcand de multe ori nevoie tanarului de autorespect si autoincredere. In alte cazuri, parintii se pastreaza intr-o distanta indiferenta sau chiar ostila, evitand sa se preocupe, sa deschida sau sa sustina un astfel de subiect, aruncand adolescentul intr-o mare de intrebari, vinovatie si ostlitate.

Aflati ei insisi in perioada crizei varstei mijlocii, parintii adolescentilor proiecteaza asupra copiilor nostalgii, retrairi, anxietati, frustrari si chiar rivalitati inconstiente, fapt care de multe ori duce la conflicte puternice si neintelese rational intre adolescent si parinti. Multi adolescenti afirma ca “nu se mai pot intelege cu parintii” ca “parca parintii ii urasc” si ca “orice ar face parca nu mai e bine”.

Relatiile dintre parinti si adolescenti pot fi tensionate in urmatoarele trei maniere:

– prin depasirea granitelor rolurilor de parinte si copil. Parintele devine “camarad” sau “coleg“, are o atitudine binevoitoare, sufocanta. Adolescentul are nevoie de granite personale pentru a atinge maturizarea. Parintele prietenos care vrea “sa stie totul” si care isi ofera neconditionat sprijinul si sfatul risca sa proiecteze propriile experiente nefericite si propriile esecuri in viata copilului. Mama va da mereu sfaturi fiicei, ca o “prietena apropiata” despre cum sa se comporte cu baietii, ce sa spuna si ce sa faca, fara insa sa realizeze ca aceste sfaturi sunt izvorate din propria experienta care nu este obligatoriu sa fie repetata de catre fiica. Desi deschisi afectiv si bine intentionati, acesti parinti se amesteca prea tare in intimitatea adolescentului viitor adult producandu-i anumite derapaje afective. De fapt acesti parinti retraiesc prin identificare propria tinerete, incercand chiar sa compenseze insatisfactii trecute. Insa acest mod nu lasa tanarul adolescent sa isi construiasca propria viata afectiva, acesta putand ramane toata viata undeva “intre” propriile nevoi si viata netraita a parintilor sai.

– prin ignorarea granitelor rolurilor de parinte, minimalizarea si reprimarea nevoii de maturizare si de afirmare a adolescentului. Parintii devin niste “gardieni”, manifesta ostilitate, agresivitate, conduite punitive, adeseori umilitoare care induc adolescentului sentimente de vinovatie, anxietate, agresivitate, furie, frustrare. Acasta este poate cea mai nefasta dintre posibilele atitudini parintesti. Ea va aduce cu sine probleme in integrarea in cuplu a viitorului adult, in trairea echilibrata si armonioasa a experientei amoroase. Interdictia si blamul relatiilor sexuale, falsa pudoare si false reguli genereaza frecvent reactii adverse adolescentilor care isi pot inlatura “catusele psihologice” prin aruncarea in relatii sexuale lipsite de dragoste sau chiar in casatorii timpurii supuse esecului si abuzului.Astfel de experiente sunt calea sigura spre o imagine de sine sfaramata, spre esecuri, deceptii, ratare a relatiilor. Pedepsirea morala a adolescentului indragostit duce la o mutilare a sufletului, la traume psihologice care vor putea afecta echilibrul erotic al acestuia in intreaga lui viata.

– prin indiferenta si ignorarea problemelor sexuale ale adolescentului. Adolescentii ignorati de catre parinti sufera de un exces de autonomie pe care il resimt anxiogen si deprimant. Adolescentii se afla din punct de vedere psihologic la granita dintre copilarie si maturitate. Sunt deja maturi, dar nu au iesit inca din copilarie, avand inca nevoie de firele nevazute de sprijin care ii leaga de adulti si de parinti. Adolescentii ignorati sunt izolati si complexati, fie refuzandu-si identitatea sexuala fie aruncandu-se in experiente erotice instabile si periculoase. Tanarul are nevoie de o “oglinda” care sa ii valideze comportamentul si de valori pe care sa le urmeze. Indiferenta parintilor si lipsa acestora de implicare il lasa doar cu intrebari fara raspunsuri si cu valori “gasite de-a gata” undeva in jurul lor. Sexualitatea acestora este de multe ori mecanica, lipsita de implicare, iar de multe ori, chiar valorile parintilor imping spre acest gen de relatie. Acest gen de relationare nu sprijina dezvoltarea altruismului sau a empatiei, atat de necesare in constituirea unui cuplu cu adevarat solid si fericit.

Este necesar sa se pastreze un “spatiu psihologic secret” al adolescentului, spatiu in care se poate construi autonomia si maturitatea acestuia, fara a exclude comunicarea si sprijinul afectiv din partea parintilor. Adolescentul trebuie sa poata comunica “atat cat simte nevoia” si sa puna “intrebarile la care nu gaseste raspunsul”, gasind in parintii sai respectul si consideratia care sa il ajute sa se dezvolte armonios. Marturisirea sexualitatii nu trebuie sa fie niciodata un act de supunere urmat de consecinte, asa cum nici viata sexuala nu trebuie asociata cu suferinta si cu esecul ci cu bucuria, caldura si discretia.

de Catalina Hetel, psihoterapeut