Cauzele psihologice ale alcoolismului

“Abuzul de bauturi alcoolice provoaca un intreg ansamblu de tulburari: pe plan fizic, corpul se schimba si este crispat, capacitatile si functionarea creierului se diminueaza, sistemul nervos si cel muscular devin tensionate si supratensionate.

Asemenea altor forme de dependenta, alcoolismul se manifesta mai ales in momentul in care am nevoie sa umplu un gol afectiv sau interior profund, un aspect din mine care imi otraveste cu adevarat existenta.

Pot sa beau in mod abuziv, din mai multe motive:  pentru ca sa fug de realitate, oricare ar fi situatia (conflict sau altceva) pentru ca nu imi convine,

sa fac fata fricilor mele sau autoritatii (mai ales paterne) si oamenilor pe care ii iubesc, deoarece imi este teama sa ma dezvalui asa cum sunt in realitate;

sa ma incurajez  sa merg mai departe, sa vorbesc, sa infrunt oamenii; (…)

sa imi dau un sentiment de putere si forta

sa am mai multa putere in relatia mea afectiva deoarece starea mea il va deranja cu siguranta pe partenerul meu.

In aceasta stare nu mai vad situatiile care ar putea fi periculoase pentru mine. Traiesc o stare de singuratate, de izolare, de culpabilitate, de angoasa interioara, de neintelegere si o anumita forma de abandon (familial sau altfel) si am sentimentul ca sunt o persoana fara valoare, inutila, inadaptata, inferioara si incapabila de a actiona pentru mine insumi si pentru ceilalti.

Ma simt prizonierul unor principii foarte rigide. Deoarece cred ca nu merit iubirea si fericirea, ma regasesc intr-un mediu rece, unde nimeni nu ma intelege. In loc sa construiesc relatii solide cu ceilalti fac acest lucru cu alcoolul care devine cel mai bun prieten al meu. Nu imi gasesc locul in societate (…) Uneori vreau sa evadez dintr-o situatie conflictuala care ma face sa imi inec suferinta sau orice alta emotie pe care imi este greu sa o infrunt.

Nu ma simt ajutat intr-o anumita situatie si atunci alcoolul devine carja mea. (…) Este posibil sa dezvolt un automatism si de fiecare data cand traiesc o tensiune, informatia inscrisa in creierul meu este sa iau un pahar de alcool pentru a ma simti mai bine.

Una din cauzele alcoolismului este dificultatea pe care am avut-o in copilarie de a comunica cu o familie in care un membru al acesteia (de obicei mama sau tata) era alcoolic. In astfel de familii, exista mai multe certuri, uneori violenta fizica si psihologica si abuzuri de toate felurile. Este posibil sa incerc sa ma disociez de familia mea, care nu imi convine. Exista o scadere a simtului meu moral, certurile frecvente provocau o devalorizare a imaginii parentale si o lipsa a structurilor etice. As fi vrut sa ii reconciliez pe parintii mei si nu mai suportam sa traiesc in acel camin care era distrus sub ochii mei.

In unele familii consumul de alcool este favorizat de educatie, adultii pot duce copilul cu ei atunci cand beau, in joaca sau pentru a arata ca este ceva normal, obisnuit pentru ei. Tulburarile nevrotice si alterarile de personalitate, care decurg din acestea sunt factori puternici ai alcoolismului care se manifesta odata cu varsta adulta. (…)

Alcoolismul poate fi provocat, de asemenea, de o persoana sau o situatie pe care nu am acceptat-o cand eram copil. Daca in copilarie am fost victima unui abuz sexual sau m-am simtit vinovat din aceasta cauza este posibil ca acest lucru sa ma determine sa beau. Daca nu am, acceptat furia tatalui meu alcoolic, este posibil ca prin asociere sa am crize de furie la fel ca tatal meu si sa devin si eu alcoolic. Astfel , pot sa beau pentru a-mi uita grijile, trecutul, viitorul si mai ales prezentul. Vreau sa evadez  tot timpul si imi creez un univers iluzoriu si fantastic, o forma de exaltare artificiala pentru a fugi de lumea reala si pentru a disocia astfel o realitate de multe ori dificila de un vis nesatisfacator.

Nu mai vad adevaratul sens al vietii mele. Traind conform normelor parintilor mei sau ale societatii ma indepartez de mine insumi. Ma simt diferit, neadaptat la restul lumii…Trebuie sa ma indepartez de creativitatea mea, de imaginatia mea si sa fac ca toata lumea. Dar daca fac acest lucru am impresia ca imi pierd sufletul.

Vreau sa ma separ de realitate si sa evadez intr-o lume a iluziilor, dar cand ma trezesc, realitatea mi se pare si mai greu de trait si de multe ori am o stare de depresie. Vreau sa fiu iubit neconditionat. Poate vreau sa fuzionez cu mama mea care imi lipseste sau din contra, sa ma indepartez de ea, deoarece nu am primit dragostea ei si ma opun acesteia.

Constientizez ca atunci cand beau pot spune lucruri pe care in restul timpului nu le pot exprima. Alcoolul devine un fel de modalitate de a face sa vorbeasca inconstientul meu.”

Extras din “Marele Dictionar al Bolilor si Afectiunilor. Cauzele subtile ale imbolnavirii”, de Jacques Martel, Editura Ascendent 2012, pag 54, 55, 56.

 

Puncte de analiza recomandate:

PREZENT

–          golul afectiv interior resimtit;

–          fuga de realitate;

–          starea de singuratate, izolare, inutilitate;

–          principiile dupa care traiesc;

–          relatiile pe care le am si felul in care le construiesc;

–          nevoia de a primi ajutorul.

TRECUT

–          climatul familiei si relatiile dintre parinti;

–          relatiile dintre copil si parinti, nivelul afectiunii si intelegerii primite;

–          atitudinea familiala fata de alcool;

–          atitudinea copilului fata de climatul familial si fata de alcool;

–          intamplari traumatizante din copilarie;

–          sensul vietii, un sens personal sau stabilit de normele familiale;

–          inconstientul, relatia de fuziune si separare cu mama.

de Catalina Hetel, psihoterapeut