Ce să înţelegi din comportamentul copilului tău

De ce fiul sau fiica mea face asta? De ce nu face altfel? Dee ce alege să facă, să spună ceva? Cum să reacţionez eu? Oare eu aş face altfel? Oare eu eram altfel?… Toate aceste întrebări frământă adesea părinţii preocupaţi de educaţia copilului lor.

Care ar fi oare răspunsurile cele mai simple?

1. Există diferenţe între fete şi băieţi. O fată este interesată mai mult de devenirea ei în opoziţie cu mama, vrea să fie mai bună, mai frumoasă decât mama, se “luptă” mereu cu o rivală aproape perfectă pe care, paradoxal, o şi iubeşte. Băiatul, în schimb, aşteaptă de la mama lui înţelegere şi toleranţă, un model feminin care nu trebuie să îl sperie şi pe care îl va transpune mai târziu asupra altor femei. Sarcina mamei în ambele cazuri este să îşi ajute copiii să se detaşeze de ea, respectandu-le alegerile.

2. Înţelege-le emoţiile. Învaţă mereu să te pui în locul copilului. Este un exerciţiu, poate, dificil la început, dar ca orice exerciţiu, se poate perfecţiona pe parcurs. Oare ce simte cu adevărat? Toţi copiii se nasc cu capacitatea de a-şi exprima emoţiile, noi adulţii învăţăm să le înţelegem şi implicit îi ajutăm să se înţeleagă şi să le exprime. Copiii au nevoie de înţelegerea adulţilor, mai ales când ei înşişi nu se înţeleg.

3. Înţelege-le raţionamentele şi scopul comportamentului. Copilul nu se comportă urât pentru că vrea să fie rău, ci transpune în comportament o emoţie. Este rolul nostru să decodăm aceste comportamente negative şi să îi ajutăm să se exprime altfel, fără să le punem etichete.

4. Înţelege contextul de viaţă. Ce trăieşte zi de zi copilul tău nu e o prostie, ci e viaţa lui. Poate ţie ţi se pare o prostie să plângi că vecinul de bancă nu te iubeşte, dar pentru fiica ta asta poate fi o reală tragedie. Învaţă să priveşti realitatea din perspectiva lor şi să nu îi judeci prin prisma experienţelor tale. Copiii au nevoie de sprijin , înţelegere şi valori, nu de sfaturi.

5. Înţelege comportamentele riscante. Uneori avem nevoie să învăţăm realitatea pe propria noastră piele. Copiii sunt tentaţi să experimenteze, să caute să înţeleagă singuri. Rolul părintelui este să îl înveţe să se protejeze singur şi să înţeleagă pericolele, nu să îl “ferească” el însuşi de aceste pericole.

6. Înţelege-i dorinţele. Acestea au legătură cu imaginea de sine şi cu propria devenire. Uneori, nu ne dorim neapărat un lucru nou, ci dorim să ştim că suntem iubiţi şi valorizaţi, că ni se dă atenţie. Uneori, iubirea se traduce în lucruri şi asta nu e neapărat ceva pozitiv.

7. Învaţă şi învaţă-l să comunice. Exprimarea  clară a propriilor dorinţe, nevoi şi sentimente este baza unei  personalităţi echilibrate. Dar pentru ca fiul sau fiica ta să înveţe asta, trebuie ca voi părinţii să le daţi un bun exemplu în acest sens.

de Catalina Hetel, psihoterapeut