Despre lene
Autor: Catalina Hetel, psihoterapeut
Eu nu cred ca exista “lene”, exprimata in acesti termeni. Putem vorbi despre starile bune de lene, despre momentele de relaxare, cand nu ne gandim la nimic, cand ne simtim bine in pielea noastra, lenevind pe o canapea sau intr-o baie cu spuma. Cred ca avem nevoie cu totii de astfel de momente de lene. Exista multi oameni, care datorita educatiei sau datorita faptului ca ar putea fi numiti “lenesi”, nu isi permit astfel de momente, sunt intr-o permanenta goana, fac mereu ceva, nu se pot relaxa, devin stresati, preocupati, incruntati, nu se pot bucura de viata.
Pe de alta parte, atunci cand spunem ca “ne este lene” sa facem ceva, vorbim de fapt despre o lipsa de motivatie sau de sens. Nu inteleg de ce ar trebui sa fac acel ceva, nu inteleg scopul, nu vad de ce as face acest effort, nu imi aduce nimic bun. In aceasta categorie intra de fapt micile treburi casnice. Ne este lene sa facem curat, sa ducem gunoiul, sa ne spalam cana de cafea, pentru ca de fapt dorim sa ne simtim bine si nu prea exista multi oameni care se simt bine ducand gunoiul.
Mai grav este atunci cand lipsa motivatiei, teama de esec, teama de implicare, lipsa de sens lovesc sfere mai importante. La serviciu, imi este lene sa termin sau sa incep un proiect. Acasa, imi este lene sa fac ceva important pentru mine. Acestea tradeaza probleme mai adanci, legate de dorinte si nevoie personale neimplinite. Poate ca acel job nu se satisface, poate ca ne este teama sa ne apucam de un proiect pentru ca nu vrem sau nu putem sa ne implicam. Lenea tradeaza aici conflicte cu propria persoana, nevoi nesatisfacute.
Si mai grav este insa atunci cand in cabinetul terapeutului intra persoane care spun ca nu se mai pot implica in activitati care altadata le faceau placere, ca nu mai pot face nici macar treburi marunte. Aici nu mai vorbim despre lene ci despre depresie. Printre semnele depresiei gasim si lipsa de implicare, neputinta, traduse de catre cei din jur de multe ori prin “lene”. Oamenii spun “ii este lene sa se ridice din pat”, “ii este lene sa se ingrijeasca”, “nu isi pune mancare in farfurie”, “nu mai face fata la serviciu”. Aceste comportamente tradeaza de fapt depresia, cu radacini adanci, nu vorbim despre lene ci despre neputinta, despre imposibilitatea de a mai gasi motivatia de a face, neputinta care poate duce chiar la moarte.