Relaţia mamă fiu, bărbatul şi prezenţa invizibilă din viaţa lui

Relaţia primară a unui băiat viitor bărbat cu o figura feminină, cu mama, va rămâne o “prezenţă invizibilă” de-a lungul întregii sale vieţi. Forţa şi imaginea acestei relaţii va dezvolta legături subtile flexibile sau rigide, uşor de înţeles sau imposibil de dezlegat. În perioada de maturitate putem fi uşor bulversaţi de legăturile timpurii, firele care ne lega de persoanele iubite la maturitate putând fi împletite cu mult timp înainte în copilăria noastră, ca nişte limite din mijlocul cărora nu putem ieşi.

Dacă relaţia unei femei cu tatăl ei şi relaţia unui bărbat cu mama lui nu au fost pe deplin înţelese, pot deveni capcane, experienţe care să ducă la o agonie relaţională permanentă.

Obiectivul unei educaţii sănătoase ar fi să înveţi copilul cum să se individualizeze, să dezvolte legături afective stabile cu mama dar şi cu celelalte persoane care îl îngrijesc şi îl însoţesc de-a lungul timpului, cu alte cuvinte, să ajungă să dobândească încrederea în sine şi posibilitatea de a rămâne şi singur pentru un timp oarecare, fără că aceasta să provoace o mare angoasă. Un ataşament exclusiv faţă de mama este de evitat la fel ca şi lipsa unei mame. Copiii se îndepărtează constant de părinţii lor şi se reapropie de ei pentru a se îndepărta din nou. Legătura astfel creată este compusă atât din ataşament cât şi din separare.

Dintre aceste separări, separarea de mamă este una dintre cele mai puternice, resimţite extrem de profund şi de diferit.  Lipsa acestei separări sănătoase duce la imposibilitatea stabilirii unei graniţe dintre fiu şi mama, chiar şi când fiul este trecut de 40 de ani, un sentiment permanent de vină legat de mama şi de ce reprezintă ea în viaţă băiatului şi o confuzie în legătură cu rolul partenerei sau soţiei în raport cu rolul mamei.

În cartea sa “Prezenţa invizibilă”, pe care v-o recomand, Michael Gurian prezintă o lista de percepţii şi comportamente, spunând că dacă trei sau mai multe din propoziţiile de mai jos vi se potrivesc, e bine să vă analizaţi raportul cu propria mamă.

1. Când vă vizitează mama dvs. deveniţi din nou copilul ei în feluri mai evidente sau mai subtile, spre “disperarea” familiei dvs.

2. Când vă pregătiţi pentru vizita mamei aveţi un nod în stomac şi deveniţi din ce în ce mai emoţionat.

3. Când sunteţi pus în faţa unei decizii majore, apelaţi adesea la mama dvs, în ciuda faptului că v-aţi dori să luaţi singur acea decizie.

4. Va întrebaţi adesea dacă mama dvs. crede că aţi reuşit în viaţă.

5. Simţiţi că trebuie să vă protejaţi mama cu orice preţ.

6. Când sunteţi în jurul ei, simţiţi că aveţi datoria să îi explicaţi ce se întâmplă în lume.

7. Simţiţi că nu faceţi suficiente lucruri pentru mama.

8. Aveţi tendinţa să ţineţi mereu partea mamei în orice dispută.

9. Simţiţi un sentiment de vină în cazul în care ar trebui să vă confruntaţi cu mama.

10. Evitaţi să o contraziceţi pe mama pentru că “oricum a avut în viaţă multe necazuri cu tata”.

11. Nu reuşiţi să vedeţi realizările mamei ca femeie, nu o vedeţi decât ca pe “mama”.

12. Chiar dacă nu recunoaşteţi, vă este încă teamă de ea, pentru că ştie exact care vă sunt punctele sensibile.

13. Mama vă tratează încă ca pe un băieţel, făcându-vă să vă simţiţi ruşinat în public.

14. Vă aşteptaţi ca soţia sau partenera să aibă rolul principal în reuşita relaţiei dvs.

15. Vă aşteptaţi ca soţia sau partenera să fie întotdeauna în preajma şi să aibă grijă de nevoile dvs. exprimate sau neexprimate.

16. Chiar dacă nu recunoaşteţi, credeţi că e ok ca soţia sau partenera dvs. să fie mai atentă la nevoile dvs. decât dunteti dvs. la ale ei.

17. Sunteţi un “băiat bun”, hiperresponsabil, incapabil să vă relaxaţi şi să vă distraţi, vinovat când nu reuşiţi să faceţi lucrurile “care trebuie” aşa “cum trebuie”.

18. Vă este teamă de intimitatea cu o femeie puternică, preferaţi pasivitatea la o femeie.

19. Vă este teamă de intimitate când nu aveţi o parteneră dominatoare, vreţi că ea să va spună mereu ce să faceţi în viaţă de cuplu.

20. Pe măsură ce răspundeţi la întrebările de mai sus, vă cuprinde un sentiment protector faţă de mamă sau de vinovăţie.

Modul în care sunt crescuţi băieţii influenţează atât aspectele vieţii de cuplu cât şi aspecte importante ale vieţii sociale. Întâlnim bărbaţi ce rătăcesc în conflictul mamă fiu, având nevoie să se separe de mame, dar şi bărbaţi separaţi de mama tânjind însă în continuare să rămână legaţi de ele.

Bibliografie şi recomandare, Michael Gurian, Prezenţa invizibilă, Bărbatul şi femeile din viaţă lui, Editura Trei, 2012